myosotis

într-un fel sau altul ajungi să aflii ce gesturi sau trasaturi ii diferentiaza pe unii copii de ceilalti.

Astfel, la facultate am aflat ca unii copii pot fi sustectati de autism in cazul in care aleraga tinand mainile la spate, daca se uita la lucruri aplecand capul intr-o parte sau daca obisnuiesc sa alinieze obiecte cum ar fi jucariile.

Pe de alta parte, o simpla ecografie facuta in trimestrul al doilea de sarcina poate detecta aproximativ 80% din anomaliile fetale majore care stabilesc diagnosticul in favoarea Sindromului Down.

La nivel mondial, 1 din 10 copii manifesta simptomele unei boli mintale, psihicul lor fiind afectat de consumul de alcool de la o varsta frageda, de o alimentatie inadecvata, dar mai ales din cauza situatiilor de criza la care a fost supus.

Ce poate face un medic in asemenea situatii in care viata insasi a decis in numele unor copii? De ce trebuie sa fie el pus in situatia de a raspunde la intrebarea: cate sanse are sa fie sanatos? merita sa..?

Nu as vrea sa ajung in asa o situatie.

Astazi este ziua Nationala a Aromanilor, zi importanta pentru toti cei ce recunosc a fi ‘romanii din sudul Dunarii’.

Desi nu au fost considerati niciodata o minoritate in Romania, aromanii au venit astazi in Piata Constitutiei, si nu in Constanta cum era normal poate, pentru a sarbatori si in acelsi timp pentru a-si promova identitatea si traditiile.

Interesant a fost mesajul lor din acesta zi, foarte sugestiv pentru situatia lor: ‘Armanji: Iutsido-Iuva’ = ‘Aromanii pretutindeni si nicaieri’- ei ramanand pana astazi o comunitate ce inca se lupta sa isi gasesaca un loc mai insemnat in cadrul Zonei Balcanice.

Dragi fărşeroţi, grămuşteni, ori pindeni, La multi ani!

Im place sa imi aduc aminte, desi nu se intampla atat de des, de faptul ca sunt aromana si ma simt mandra sa scriu cateva nume de mari oameni ce au apartinut (sau inca sunt figuri marcante) ale acestei comunitati atat de unite: Maica Tereza, Ion Caramitru, Toma Caragiu, Neagu Djuvara, Constantin Noica, Mina Minovici, Camil Ressu, Octavian Goga, Andrei Şaguna.

Am 20 de ani…si inca sunt entuziasmata ca parerea mea conteaza, ca am sansa de a vota pe aceia pe care ii simpatizez, ca ale mele convingeri politice sunt cele mai bune; si totusi nu imi sunt toate lucrurile atat de clare.

Printre atatia demagogi se evidentiaza cativa oameni in mintea mea: Sorin Oprescu, medic chirurg respectat, Ludovic Orban, Ministru al Transporturilor si Cristian Diaconescu, reprezentant PSD.

Acum chiar nu stiu ce va cantari mai mult in luarea deciziei in ceea ce priveste alegerile pentru Primaria Capitalei (ale caror rezultat ma intereseaza): consideratia fata de un om care imi este intamplator model in plan profesional, un om pe care l-as vota doar pentru partidul pe care il are in spate si care isi conduce campania politica sub motto-ul unei sinceritati absolute, sau un inginer care intr-adevar stie ce vorbeste cand este lasat desigur sa se exprime pana la capat…

Mai sunt curioasa daca intr-adevar vor ajunge in turul 2 cei despre care se tot aminteste…

Am obtinut doua invitatii la filmul din deschiderea Festivalului de Film European. Nu obisnuiesc sa plec inainte de terminarea peliculei din respect fata de proiect in general, fata de oamenii care muncesc pentru ca tot ceea ce vad la cinema sa capete un sens, sa fie acceptat, poate chiar apreciat.

Din pacate, in aceasta seara nu regizorul, scenariul sau actorii m-au dezamagit la vizionarea filmului: ‘La Graine et le Mulet’ , ci faptul ca s-a ajuns ca de la un moment comic creat datorita unor probleme tehnice de microfon sa imi fie foarte greu sa urmaresc filmul care a a avut nesansa unei proaste sonorizari la Sala Palatului.

Celelalte filme se vor proiecta la Sala Studio si La Muzeul Taranului Roman; vreau sa mai merg la inca unul pentru a nu ramane cu un gust amar dat de tara noastra de aceasta data, nici vorba de calitatea filmului…Surprising Romania!

Mi-a placut, ce-i drept, la nebunie, reclama pe care am gasit-o si pe site-ul Festivalului; foarte inspirata!!

Astazi este Ziua Internationala a Dansului si mi-am adus aminte de cateva filme in care am vazut niste scene de dans cu adevarat frumoase asa ca, enjoy :

si nu in ultimul rand:

‘Caru’ cu Bere’ se numeste, si cu toate astea, este un loc in care ajung apoape numai strainii.

E un restaurant cu o arhitectura aparte, impozanta si ale caror vitralii au un impact puternic asupra nou-venitului, incercand sa-l transpuna inca de la intrare in atmosfera Bucurestiului de inceput de secol XX.

Berea este specialitatea casei, insa am inteles ca Octavian Goga ori I.L.Caragiale obisnuiau sa frecventeze locul unde crenvurstii cu hrean, ridichiile negre si maslinele din partea casei ce veneau o data cu vinul erau doar cateva din deliciile care indemnau pe oricine sa revina la beraria din Strada Stavropoleos.

Spectacole exista si sunt din cele mai variate, iar meniul unul de exceptie.

Ca student, este un restaurant unde merita sa sa ajungi, insa este oarecum greu sa devii un client fidel..

A fost o seara foarte frumoasa la ‘Caru’ cu Bere’ si as vrea sa cred ca ‘pe la 40 de ani’, cum zicea sarbatoritul zilei de azi, astfel de iesiri sa fie tot mai dese pentru ca e chiar placut sa vezi atatea obiceiuri si voia buna specific romaneasca adunate intr-un singur loc.

La multi ani!

Mickey ma indeamna sa scriu cateva lucruri care imi plac:

• 3 filme care mi-au placut:

Eternal Sunshine Of The Spotless Mind;

Crash;

The Pianist;

• 3 mancaruri preferate:

Souffle-uri;

peste la gratar cu legume;

cozonac de Galati:D;

• 3 carti preferate:

‘Sacrul si profanul’ de Mircea Eliade;

‘Colectionarul’ de John Fowles;

‘Albastru pur’ de Tracy Chevalier;

• 3 locuri in care mi-ar placea sa fiu in momentul asta:

pe o strada mica oriunde in Italia;

in ’struz’ prin Vatra Dornei;

in Kusadasi;

• 3 locuri in care am locuit:

Bucuresti;

langa Buftea;

Vatra Dornei;

• 3 emisiuni la care ma uit:

cate un meci de tenis, handbal, patinaj;

National Geographic;

Reality Tv (cele despre medicina in special) ;

• 3 site-uri pe care navighez zilnic:

www.google.com;

www.cinemagia.ro;

www.bookblog.ro;

• Ii adresez intrebarile de mai sus si:

Dianei.

Cu cata placere am urmarit ‘Restul e tacere’ al lui Nae Caranfil!

Un regizor care incearca de 10 ani sa realizeze acest film si a carui cea mai puternica motivatie in lupta cu vesnica nereusita a constat in nenumaratele premii obtinute de pe urma scenariului.

S-a putut deci, si m-am bucurat de fiecare imagine luminoasa despre Roamnia anilor 1911, de talentul actorilor atat de bine alesi (Vizante isi merita rolul pentru ca stie sa arate ca poate fi deopotriva naiv si priceput in meseria de regizor, iar Ovidiu Niculescu, jucandu-l pe Leon, creeaza un personaj cu trasaturi si cu atitudine demne de o mare viitoare nominalizare).

Asa cum spunea si Nae Caranfil, al carui tata are un si mai mare cuvant de spus pentru Romania pana in ziua de astazi; s-a vrut ‘ilustrarea’ unei Romanii in toata splendoarea sa, fastuoasa pe alocuri, in care imagini cu Regele Romaniei primind la o discutie oamenii care realizau primul film de lung metraj din istoria acestei tari:’ Razboiul de Independenta’ alterneaza cat mai firesc posibil cu cadre ale Bucurestiului vechi in care copiii alergau desculti, nestingheriti pe strazi.

Laudabila intentie, minunat film, adevarata reusita!

Cornelia a propus să se stingă lumina şi la mine pe blog timp de o oră.

Acest lucru va avea loc in data de 29 martie anul acesta, de Ziua Pământului, care este sărbătorită în funcţie de echinocţiul de primavară.

Mă alătur în păreri celorlalţi bloggeri şi îi invit şi pe Victor, Mihai, Sunshine si Darius să facă acest gest

De cand sunt la Medicina imi pun frecvent intrebarea asta.

Postul care urmeaza e o reflectie asupra acelora care cred eu ca merita si se termina prin o scuza poate in ceea ce ma priveste.

Am reusit sa vad 2 programe ale patinatorilor mei preferati (din prezent): Stephan Lambiel si Brian Joubert—-ambii castigatori a cel putin un Titlu Mondial, Olimpic si numeloase Nationale.

Ambii au plecat de la programul scurt de pe pozitii dezavantajoase: 5, 6.

Proba libera urma sa fie deci decisiva.

Am vazut un Lambiel pierdut, care nu si-a revenit dupa socul primei cazaturi…a trebuit sa suporte sa arate publicului o prestatie care nu il mai reprezenta, care nu arata nimic din efortul depus si din increderea pe care o are oricine care a castigat deja de 2 ori Campionatul Mondial. Ce i-au iesit impecabil au fost insa piruetele pentru care este de altfel atat de renumit…

A urmat imediat Brian Joubert care s-a controlat incredibil si a aratat incredere in executie, prezentand un program uluitor (a riscat chiar, si in mijlocul programului, dupa o cvadrupla si un triplu axel reusite a aratat un semn triumfator catre public, fapt ce in cele din urma nu a reusit sa starneasca decat un alt val de simpatie din partea intregii lumi).

La sfarsitul acestei zile, cei doi privesc diferit dedicatia si efortul sustinut la care s-au supus; exista satisfactie sau dezamagire.

Azi am fost Stephan Lambiel, dar incerc sa fiu nu Joubert, ci tot Lambiel, numai ca un Lambiel la antrenamente

Pentru aceasta seara va recomand noul album R.E.M: Accelerate. Este nou si merita macar curiozitatea noastra